10 definiții pentru buiestraș (s.m.)
Explicative DEX
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buiestraș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~ruș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIESTRÁȘ, buiestrași, s. m. Cal care merge în buiestru. Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, J. 143. Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. ◊ (Adjectival) Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIESTRÁȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIESTRÁȘ ~i m. Cal care merge în buiestru. [Sil. bu-ies-] /buiestru + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buiestraș m. cal în buiestru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buiestráș adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiestráși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
BUIESTRÁȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIESTRAȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: bu-ies-traș
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
buiestraș, buiestrașisubstantiv masculin buiestraș, buiestrașiadjectiv masculin
-
- Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, J. 143. DLRLC
- Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. DLRLC
- Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. DLRLC
- Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92. DLRLC
-
etimologie:
- Buiestru + sufix -aș. DEX '98 DEX '09