opțiuni
  • info

9 definiții pentru buclucaș (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

buclucáș, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: bucluc + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă buclucuri (7). 3-4 smf, a (Personă) care caută ceartă cu orice preț.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. Care provoacă buclucuri, care caută ceartă cu lumînarea, cîrcotaș. Om buclucaș. ▭ Se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cîte două-trei zile pe lîngă casă. CREANGĂ, P. ◊ Fig. Ce ochi verzi și buclucași! GALACTION, O.122. ◊ (Substantivat) Nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, P. 254.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă buclucuri (1); care caută ceartă cu orice preț. – Din bucluc + suf. -aș.

BUCLUCÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută bucluc cu orice preț; pus pe ceartă; certăreț; gâlcevitor; arțăgos; scandalagiu. [Sil. bu-clu-caș] /bucluc + suf. ~aș

boclucaș a. și m. care caută bocluc sau ceartă pentru lucru de nimica.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucáș adj. m., s. m. (sil. -clu-), pl. buclucáși; f. sg. buclucáșă, pl. buclucáșe

buclucaș, f. buclucașă, pl. buclucașe

Intrare: buclucaș (s.m.)
  • silabație: bu-clu-caș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buclucaș
  • buclucașul
  • buclucașu‑
plural
  • buclucași
  • buclucașii
genitiv-dativ singular
  • buclucaș
  • buclucașului
plural
  • buclucași
  • buclucașilor
vocativ singular
  • buclucașule
  • buclucașe
plural
  • buclucașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buclucaș, buclucașisubstantiv masculin
buclucașă, buclucașesubstantiv feminin
buclucaș, buclucașăadjectiv

  • 1. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri, care caută ceartă cu orice preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Om buclucaș. DLRLC
    • format_quote Se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cîte două-trei zile pe lîngă casă. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
    • format_quote figurat Ce ochi verzi și buclucași! GALACTION, O. I 122. DLRLC
    • format_quote Nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
etimologie:
  • Bucluc + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.