opțiuni
  • info

11 definiții pentru brățea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

brățea sf vz brățară

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Mold.) Brățară. [Sculul] cel de mătușă neagră l-au luat pe mini, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătușa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31. Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348.

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).

brățea f. Mold. brățară mică.

brățeá f., pl. e. Brățare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățeá s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRĂȚEÁ s. v. brățară.

brățea s. v. BRĂȚARĂ.

Intrare: brățea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brățea
  • brățeaua
plural
  • brățele
  • brățelele
genitiv-dativ singular
  • brățele
  • brățelei
plural
  • brățele
  • brățelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brățea, brățelesubstantiv feminin

  • 1. regional Brățară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brățară
    • format_quote [Sculul] cel de mătasă neagră l-au luat pe mîni, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătasa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31. DLRLC
    • format_quote Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348. DLRLC
etimologie:
  • Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz din brățară). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.