opțiuni
  • info

10 definiții pentru brâuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

brâuléț sn [At: PAMFILE, J. II, 274 / Pl: ~e / E: brâu + -uleț] 1-2 (Șhp) Brâu mic (și frumos) Si: brânișor (1-2), brâușor (1-2), brâuț (1-2). 3-4 Brâu (12-13).

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.

BRÎULÉȚ, brîulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brîu (I 1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se joacă. V. brîu (II). Ilie începu să zică cu foc un brîuleț, de tremura frunza poienii. SADOVEANU, O. I 302. – Pronunțat: brî-u-.

brîuléț n., pl. e. Brîŭ mic. Brîŭ (cîntecu și jocu).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâuléț s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâuléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRÂULÉȚ s. 1. brâușor, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.) 2. brâu. (A dansat un ~.)

BRÎULEȚ s. 1. brîușor, (pop.) brînișor. (Un ~ strîns pe talie.) 2. brîu. (A dansat un ~.)

Intrare: brâuleț
brâuleț substantiv neutru
  • silabație: brâ-u-leț info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâuleț
  • brâulețul
  • brâulețu‑
plural
  • brâulețe
  • brâulețele
genitiv-dativ singular
  • brâuleț
  • brâulețului
plural
  • brâulețe
  • brâulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brâuleț, brâulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui brâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brânișor brâușor
  • 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. DEX '09 DLRLC
    sinonime: brâu
    • format_quote Ilie începu să zică cu foc un brîuleț, de tremura frunza poienii. SADOVEANU, O. I 302. DLRLC
etimologie:
  • Brâu + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.