BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

brumăriu, ~ie [At: DAMÉ, T. 67 / Pl: ~ii / E: brumă + -ăriu] 1-3 a Brumărel (1-3). 4 sm Luna octombrie. 5 sm Luna noiembrie.

BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea fumurie a brumei; brumat. Mustăcioara neagră... abia întrezărită printre valurile brumării ale gulerului șubei. GALAN, Z. R. 127. Cine să fie acest blagoslovit creștin încoronat cu căciulă brumărie și înfășurat cu contăș de vulpe? ALECSANDRI, T. 1114. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune de culoare albastră-vînătă, acoperite cu un praf alburiu.

BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenușiu. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). – Din brumă¹ + suf. -ăriu.

BRUMĂRÍU ~e (~i) 1) (mai ales despre oi, miei, lână, pielicele) Care este de culoarea brumei. 2): Prune ~i varietate de prune, acoperite cu un praf albicios asemănător cu bruma. /brumă + suf. ~ăriu

brumăriu a. de fața brumei, cenușiu: căciulă brumărie. ║ brumărie f. varietate de struguri.

brumăríŭ, -íe adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicĭos natural). strugurĭ, prune, mure brumăriĭ. Ca bruma (ca roŭa înghețată), cenușiŭ deschis: căciula brumărie. – În nord brumariŭ.

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriu

BRUMĂRÍU adj. fumuriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)

BRUMĂRIU adj. fumuriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)

Quercus pedunculiflora K. Koeh, « Stejar brumăriu ». Specie cu ghinda ovată în cupă lățită, emisferică, cu peduncul lung, solzi cu vîrf lat și extremitățile concrescute. Frunze pînă la 25 cm lungime, cu pînă la 7 perechi de lobi rotunjiți (mai lați în partea superioară sau la mijloc), auriculate, scurt-pețiolate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară cenușii-pubescente. Arbore de pînă la 30 m înălțime, scoarță cu ritidom crăpat adînc, rezistă la uscăciunea solului și a atmosferei.