opțiuni
  • info

12 definiții pentru brotăcel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

brotăcél sm [At: COSTINESCU / V: ~tocél, brut~, brost~, burăt~ / E: brotac + -el] 1 (Zlg) Brotac. 2 (Orn) Florinte.

BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. Un brotăcel cerea ploaie, lipit pe o frunză de porumb. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, L. 292. 2. (Ornit.) Florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77.

BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. 2. (Ornit.) Florinte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BROTĂCÉL s. v. florean, florinte.

BROTĂCÉL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.

BROTĂCEL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.

brotăcel s. v. FLOREAN. FLORINTE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brotăcel, brotăcei s. m. (dim.) copil mic.

Intrare: brotăcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brotăcel
  • brotăcelul
  • brotăcelu‑
plural
  • brotăcei
  • brotăceii
genitiv-dativ singular
  • brotăcel
  • brotăcelului
plural
  • brotăcei
  • brotăceilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brotăcel, brotăceisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui brotac. DEX '09 DLRLC
    sinonime: răcănel
    • format_quote Un brotăcel cerea ploaie, lipit pe o frunză de porumb. SANDU-ALDEA, D. P. 20. DLRLC
    • format_quote Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, L. 292. DLRLC
  • 2. ornitologie rar Florean, florinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: florean florinte
    • format_quote Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă, vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
etimologie:
  • Brotac + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.