BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. Un brotăcel cerea ploaie, lipit pe o frunză de porumb. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, L. 292. 2. (Ornit.) Florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77.