broderíe sf [At: PAMFILE, I. C. 312 / V: brodărie / Pl: ~ii / E: fr broderie] 1 Cusătură în relief, reprezentând flori sau alte figuri, lucrată pe pânză cu mâna, la gherghef sau la mașină. 2 Bucată de pânză brodată Si: (pop) chindisitură. 3 (Pgn) Ornamentație fină. 4 (Muz) Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton).

BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentînd flori sau alte ornamente) pe o pînză, pe o stofă, pe o mătase etc.; cusătură lucrată la gherghef. Adela lucra la o broderie. IBRĂILEANU, A. 142. Purta una dintr-acele scurte cațaveici numite fermenele, broderia căreia, cu fir și cu tertel, îi acoperea tot pieptul. NEGRUZZI, S. I 16. ◊ (Poetic) Crestele lor [ale munților] se sparg, asemeni unor gigantice flori albe și roșii, acoperindu-le umerii cu o broderie spumoasă. BOGZA, C. O. 334. Ploaia cade... Țesînd o delicată broderie Pe pata albă-a unui felinar. CAZIMIR, L. U. 56.

BRODERÍE, broderii, s. f. 1. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente) pe o pânză, pe o stofă etc. 2. (Muz.) Notă de ornament (depărtată de nota reală cu un ton sau cu un semiton). – Fr. broderie.

BRODERÍE s.f. 1. Artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ♦ Cusătură făcută la gherghef. 2. (Fig.) Înfloritură, dezvoltare (la o povestire, la o bucată muzicală etc.) [Gen. -iei. / < fr. broderie].

BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr. broderie)

BRODERÍE ~i f. 1) Cusătură decorativă, efectuată în relief pe o țesătură, cu fire din același material sau cu fire speciale. 2) Țesătură împodobită cu motive decorative brodate. 3) Arta de a broda. [Art. broderia; G.-D. broderiei; Sil. -ri-e] /<fr. broderie

broderie f. 1. lucrarea făcută brodând; 2. fig. ceea ce s’adaogă ca podoabă la o povestire sau la o bucată muzicală.

*broderíe f. (fr. broderie). Lucru brodat. Fig. Înfloriturĭ adăugate uneĭ povestirĭ. Note adăugate în cîntec ca să placă maĭ mult.

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderie, -riei gen. a.

BRODERÍE s. (Transilv.) chindiseală, chindisitură, (prin Ban. și Transilv.) șlingherai.

BRODERIE s. (Transilv.) chindiseală, chindisitură, (prin Ban. și Transilv.) șlingherai.

broderie, notă* de ornament* care pleacă de la o notă reală a unui acord* la treapta* alăturată, revenind imediat la nota inițială. Se mai numește notă de schimb (echiv. it. cambiata*; germ. Wechselnote). B. poate fi: a) inferioară sau superioară; b) simplă sau dublă (ultima se efectuează trecând prin nota inferioară, apoi prin cea superioară înainte de rezolvare); c) diatonică* sau cromatică*.

broderíe, broderii s. f. Artă a decorării unei țesături-suport cu motive ornamentale sau imagini iconografice, realizate cu fire din diferite materiale (mătase, aur, argint etc.) cusute cu acul sau cu mașina; p. ext. piesă decorată cu această tehnică. Se folosește la confecționarea de epitafuri, dvere, mânecuțe, bedernițe, epitrahile, aere, poale de icoană, orare etc., precum și de învelitori de mormânt. – Din fr. broderie.