opțiuni
  • info

12 definiții pentru broatec

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

broátec sm [At: H II, 88 / Pl: ~eci / E: lat brothacus] Brotac (1).

BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu asemănător cu broasca, de care se deosebește prin culoarea lui verde; trăiește vara prin iarbă umedă, prin pomi, prin scorburile copacilor, iar primăvara și iarna în apă (Hyla arborea); brotac. Fîn verde ca broatecul. SANDU-ALDEA, U. P. 152.

BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde (Hyla arborea). – Lat. *brotacus.

broàtec m. Mold. V. brotac.

broátec V. brotac.

brotac m. 1. broască mică de coloare verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit pe care stă capătul grindeiului (la o roată de moară). [Gr. vulg. BRÓTAKOS = clasic BÁTRAHOS: varianta Mold. broátec a păstrat accentul primitiv].

brotác și broátec m. (ion. brotahos, at. bátrahos, broască, de unde și alb. brétăk. V. broască și batracian). O broscuță verde care trăĭește pin cîmpurĭ și grădinĭ și care cîntă cînd e timpu a ploaĭe (hyla [viridis orĭ arbóreal]). – Și brotăcél, pl. eĭ (Mold., Munt.), burátic (Mold., după bură) și brostác (Bz.). V. răcănel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

broátec s. m., pl. broáteci

broátec s. m., pl. broáteci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BROÁTEC s. v. brotăcel.

BROATEC s. (ZOOL.; Hyla arborea) brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.

Intrare: broatec
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broatec
  • broatecul
  • broatecu‑
plural
  • broateci
  • broatecii
genitiv-dativ singular
  • broatec
  • broatecului
plural
  • broateci
  • broatecilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

broatec, broatecisubstantiv masculin

  • 1. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor (Hyla arborea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brotac brotan brotăcel buratic
    • format_quote Fîn verde ca broatecul. SANDU-ALDEA, U. P. 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.