bre i [At: GHICA S. VII / V: ~a / E: tc bre] (Ifm) 1 Modalitate de adresare. 2 Expresie a uimirii. 3 Expresie a indignarii. 4 Expresie a fricii.

BRE interj. 1. (Familiar; urmat adeseori de un vocativ) Interjectzie cu care atragi atentzia cuiva k te adresezi lui. V. ma mai ba fa. Ce vorbes acestea bre Dumitrache Hau? ma intreba Nedelcu. SADOVEANU N. F. 91. Dragostea bre dragostea pirdalnica de dragoste... HOGASH DR. 239. Bre oameni buni: eu am sa va fac trei intrebari. ISPIRESCU L. 176. Bre Pandele! de vrei bani Sa nui potzi minca doi ani Dane pe Vulcan legat Cai peshchesh de imparat. ALECSANDRI P. P. 135. 2. (Adesea repetat sau cu vocala prelungita) Interjectzie care exprima mirare: a) (cu o nota de admiratzie; v. tii mai mai) [Ceasornicul] tea cunoscut shi sa deshteptat. Bre bre! SADOVEANU N. F. 98. Mai iata shi alte lighioi! Bre bre bre da multe soiuri de dihanii mai sint in lesh! ALECSANDRI T. I 85; b) (cu o nota de suparare mustrare sau indignare fatza de comportarea reprobabila a cuiva) Ei bre bre asta nui bine! CAMILAR N. II 242. Bre! striga boierul. Cum se poate una k asta? ISPIRESCU L. 290. Da deschide usha bre omule... mai k inca asha lighioaie nam vazut! ALECSANDRI T. 198; c) (cu o nota de teama fatza de ceva neplacut) Bre ce vijelie! GALACTION O. I 48. Bre bre bre! Vai de mine! CONTEMPORANUL I 405. Da frica mio fost... bre... bre bre! ALECSANDRI T. 225. Varianta: (rar) brea (ALECSANDRI T. 1257 BUDAIDELEANU TZ. 320) interj.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvant cu care atragem atentzia cuiva k ne adresam lui. 2. Cuvant care exprima mirare. Tc. bre.

BRE interj. fam. 1) (se foloseshte pentru a atrage atentzia persoanei careia i se adreseaza) Mai. 2) (folosit repetat sau pronuntzat prelung exprima mirare). /<turc. bre

BRE interj. (Mold.) Mai! Mare! Corabiarul zise: Bre hei porc peshtit shi peshte porcit! CANTEMIR IST. Etimologie: tc. bre. interjectzie

bre! int. exprimand mirare suparare sau familiaritate: spune bre! omule! vino incoa bre! [Turc. BRE].

bre interj. chemare mirare shi admiratziune adresata barbatzilor k shi maĭ: Bre omule! Ia staĭ bre! Bre! Mare minune! Bre! Da invatzat e! (ngr. bre vre shi moré. V. mare).

brea i vz bre

BREA interj. v. bre.

bre (fam.) interj.

bre interj.

BRE interj. v. hai mai.

bre interj. v. HAI. MAI.

bre interj. 1. Introduce o interpelare. 2. Exprima surpriza sau mirarea uneori intensificata prin repetitzie. Mr. bre vre megl. bre. Tc. brè (Roesler 590; SHeineanu II 60; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπρέ bg. bre.

bre! interj. (pop.) prin care atragem atentzia persoanei careia ne adresam