BRE interj. 1. (Familiar; urmat adeseori de un vocativ) Interjectzie cu care atragi atentzia cuiva k te adresezi lui. V. ma mai ba fa. Ce vorbes acestea bre Dumitrache Hau? ma intreba Nedelcu. SADOVEANU N. F. 91. Dragostea bre dragostea pirdalnica de dragoste... HOGASH DR. 239. Bre oameni buni: eu am sa va fac trei intrebari. ISPIRESCU L. 176. Bre Pandele! de vrei bani Sa nui potzi minca doi ani Dane pe Vulcan legat Cai peshchesh de imparat. ALECSANDRI P. P. 135. 2. (Adesea repetat sau cu vocala prelungita) Interjectzie care exprima mirare: a) (cu o nota de admiratzie; v. tii mai mai) [Ceasornicul] tea cunoscut shi sa deshteptat. Bre bre! SADOVEANU N. F. 98. Mai iata shi alte lighioi! Bre bre bre da multe soiuri de dihanii mai sint in lesh! ALECSANDRI T. I 85; b) (cu o nota de suparare mustrare sau indignare fatza de comportarea reprobabila a cuiva) Ei bre bre asta nui bine! CAMILAR N. II 242. Bre! striga boierul. Cum se poate una k asta? ISPIRESCU L. 290. Da deschide usha bre omule... mai k inca asha lighioaie nam vazut! ALECSANDRI T. 198; c) (cu o nota de teama fatza de ceva neplacut) Bre ce vijelie! GALACTION O. I 48. Bre bre bre! Vai de mine! CONTEMPORANUL I 405. Da frica mio fost... bre... bre bre! ALECSANDRI T. 225. Varianta: (rar) brea (ALECSANDRI T. 1257 BUDAIDELEANU TZ. 320) interj.