7 definiții pentru borticică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
borticícă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 300 / Pl: ~~ icele / E: bortă + -icică] 1-8 (Șhp) Bortă (1-4) (mică). 9 (Îs; lpl) Cusături cu ~ icele Ajururi.
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bortă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
borticícă s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BORTICÍCĂ s. v. găurea, găurică, găurice.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
borticică s. v. GĂUREA. GĂURICĂ. GĂURICE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
borticică, borticelesubstantiv feminin
-
- Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, H. 49. DLRLC
- Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. DLRLC
- Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267. DLRLC
-