BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. (Astăzi în forma boleróu) Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (1) boleróu s. n.] – Din fr. boléro, sp. bolero.

bolero sn [At: DA / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr bolero] 1 Haină femeiască scurtă până deasupra taliei și deschisă în față. 2 Dans popular spaniol lent, cu ritm ternar, executat cu acompaniament de chitară și castaniete. 3 Melodie după care se execută boleroul (2).

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans național spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. boléro, sp. bolero.

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiasca, de obicei fără mîneci, scurtă pînă mai sus de talie și deschisă în față, care se poartă peste bluză. 2. Dans național spaniei cu caracter vesel, acompaniat de obicei de cîntec, castaniete sau chitară, a cărui arie a pătruns și în muzica dramatică.

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască fără mâneci, scurtă până mai sus de talie, care se poartă peste bluză. 2. Numele unui dans național spaniol și melodia după care se execută. – Fr. boléro.

BOLERÓ s.n. 1. Haină fără mâneci, scurtă până aproape de talie și deschisă în față, purtată de femei peste bluză. 2. Dans național spaniol cu ritm moderat, care se dansează cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. și bólero, var. bolerou s.n., pl. -ouri. / < fr. boléro, sp. bolero].

BOLERÓ s. n. 1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat. (< fr. boléro, sp. bolero)

BOLERÓ ~uri n. 1) Dans popular spaniol, cu un ritm moderat, executat sub acompaniament de chitară și castaniete. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Art. boleroul; Sil. -ro-ul] /<sp. bolero

*boléro n. (fr. boléro, d. sp. bolero). Bondă femeiască elegantă. Ob. boleró (după fr.).

BOLERÓU s. n. v. bolero.

boleróu sn vz bolero

BOLERÓU s.n. v. bolero.

BOLERÓU s. n. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față. (< fr. boléro)

BOLERÓU ~ri n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, fără mâneci, scurt până deasupra taliei, purtat peste bluză. /<fr. boléro

boleró¹ (dans) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

boleró (dans spaniol) s. n., pl. boleróuri

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

boleróu (ilic) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolero 1. Dans popular spaniol în 3/4, datând din sec. 17, cu ritm legănat, executat vocal și comportând acompaniament* caracteristic de castagnete*. 2. Gen. instr. inspirat din b. (1) Ex. B. pentru pian de Chopin și vestitul B. pentru orch. de Ravel.