9 definiții pentru bocit (s.n.)
Explicative DEX
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bocit1 sn [At: LAMBRIOR, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: boci1] 1-6 Bocire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bocít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boci deseori.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bocít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bocít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
BOCÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOCIT s. boceală, bocire, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bocit (s.n.)
bocit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bocit, bociturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98sinonime: văitat
etimologie:
- boci DEX '98 DEX '09