9 definitzii pentru bocit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. V. boci.
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. V. boci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
bocit1 sn [At: LAMBRIOR ap. DDRF / Pl: ~uri / E: boci1] 16 Bocire (16).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nui vreme de bocit.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
bocít n. pl. urĭ. Actziunea de a boci deseori.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
bocít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
bocít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BOCÍT s. v. vaitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BOCIT s. boceala bocire cainare jelire jelit jeluire lamentare lamentatzie plingere plins tinguiala tinguire tinguit vaitare vaitat vaitatura (pop. fam. shi peior.) vaicareala (pop.) jeluiala (inv. shi reg.) olalaire (reg.) vaierare vaierat (inv.) obidire olecaire. (Lasa ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bocit, bociturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98sinonime: vaitat
etimologie:
- boci DEX '98 DEX '09