opțiuni
  • info

9 definiții pentru boceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

boceală sf [At: ISPIRESCU, L. 388 / Pl: ~eli / E: boci + -eală] Văicăreală. corectată

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a se boci; tînguire, văicăreală. Văzînd însă, că cu boceala nu o scoate la nici un căpătii, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388.

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tânguire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

boceálă s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCEÁLĂ s. v. văitat.

BOCEALĂ s. bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ asta?)

Intrare: boceală
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boceală
  • boceala
plural
  • boceli
  • bocelile
genitiv-dativ singular
  • boceli
  • bocelii
plural
  • boceli
  • bocelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boceală, bocelisubstantiv feminin

  • 1. familiar Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tânguire văicăreală văitat
    • format_quote Văzînd însă că cu boceala nu o scoate la nici un căpătîi, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388. DLRLC
etimologie:
  • Boci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.