BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bob¹ [At: (1588) CUV. D. BĂTR. I, 309 / V: bobă (1) (Pl: bobe) sf / Pl: ~i sm, boabe, (nob) ~uri / E: vsl бобъ] 1 sm Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba). 2 sm (Îs) ~-de-țarină Specie sălbatică a bobului (1), cu flori roșiatice (Lathyrus platyphyllos) Si: (Buc) unge-căi. 3 sm Exemplar din această specie. 4 sm Sămânța bobului (1). 5-6 sn Sămânță de cereale (sau de legume) care fac fructe păstăi Si: boabă (4), grăunte. 7 (Pop; îe) Câtu-i negrul ~ului Foarte puțin Si: cât negru sub unghie. 8 (Pop; d. femei; îe) A mânca ~ A rămâne însărcinată. 9 sm (Îe) A da (a trage sau a întinde în ~i) A prevesti cu ajutorul bobilor. 10 sm (Pop; îe) A-i fi (cuiva) ~ii numărați A-l aștepta (pe cineva) o primejdie. 11 sm (Pop; îe) (Parcă) a da(t) cu ~ii S-a întâmplat întocmai (și în scurt timp). 12 sn (Îlav) ~ de ~ cu ~ Cu grijă și răbdare. 13 sn (Îal) Amănunțit. 14 sn (Îlav) Din ~ în ~ Amănunțit. 15 sm (Îlav) ~ numărat Întocmai. 16 sm (Îal) Exact. 17 sm (Îal) Amănunțit. 18 sm (Îal) Clar. 19 sm Orice părticică de materie care seamănă cu un bob (4). 20 sn (Teh; înv) Granulă. 21 sm (Înv; îe) A-i sări cuiva ~ ii din nas A-i sări mucii sau sângele din nas. 22 sn Boabă. 23 (Îe) Nu... ~, nici... ~ Nimic Si: deloc, nici o iotă.

bob² sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: eg, fr bob (sleigh)] 1 Sanie care se poate conduce cu un volan sau două cabluri. 2 Sport practicat cu bobul (1) Si: bobslei.

bob³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: nct] Instalație cu turn pentru ridicarea materialelor de construcție.

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. – Din sl. bobŭ.

BOB¹ s. m. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele păstăi mari, umflate și cu semințele ovale, turtite (Vicia faba). Frunzulița bobului, Sus pe malul Oltului... TEODORESCU, P. P. 635. 2. Fructul acestei plante și (mai ales) sămînța ei comestibilă (scoasă din păstaie).^; Baba au vărsat... în tindă un sac cu bob și i-au poroncit ca să-l strîngă de-acolo curat. SBIERA, P. 212. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. ◊ (În comparații, cu aluzie la dimensiunile mari ale seminței) Curgeau sudorile de pe ei ca bobul. RETEGANUL, P. III 60.

BOB¹ s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele păstăi mari și cu semințele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ Fructele acestei plante și (în special) sămânța ei. – Slav (v. sl. bobŭ).

BOB¹ ~i m. 1) Plantă leguminoasă cu fructul păstaie, cu semințe mari, ovale și plate. 2) Sămânța acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de semințe ale acestei plante. * A da (sau a ghici) în ~i a prezice viitorul cuiva după felul cum se aranjează bobii aruncați de către ghicitor. ~ cu ~ amănunțit, luând fiecare element în parte; fir cu fir. Din ~ în ~ fără grabă și foarte atent. ~ numărat exact; întocmai. /<sl. bobu

bob n. și m. 1. (pl. boabe), globuleț mai mic decât o boabă: bob de grâu, de mărgăritar; 2. nume colectiv pentru toate grăunțele: orzul a legat bob mult; 3. plantă alimentară ale cării flori albe și roșiatice sunt pătate cu negru (Vicia faba); bob-de-țarină, plantă leguminoasă cu fructe oblonge, cu semințe cenușii (Latirus platyphyllos); 4. (pl. bobi), boabe de porumb sau de fasole; a da cu bobii, a prevesti viitorul după pozițiunea și combinarea a 41 de bobi; fig. a nemeri; bob numărat, tocmai pe tocmai. ║ adv. nimic: nu zice bob [Slav. BOBŬ].

bob (plantă) s. m.

bob (sămânță folosită la ghicit) s. m., pl. bobi

bob, bobi (dă în bobi) și boabe (boabe de mazăre).

BOB s. 1. boabă, grăunte, sămînță, (reg.) boambă, boană. (Un ~ de grîu.) 2. boabă, picătură, strop. (~ de apă.) 3. (BOT.) bob-de-țarină (Lathyrus sylvester) = (reg.) măzăriche, scrîntiță; bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos) = (reg.) măzăriche.

LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.

lemn-cu-boabele-albe s. v. HURMUZ.

lemnul-bobului s. v. SALCÎM-GALBEN

BOB¹ (< sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (Vicia faba); originară din Asia, este cultivată pentru nutreț. 2. S. n. Fructul bobului (1) și mai ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai ales a cerealelor; grăunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr. A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de apă).