BOB¹ (1) boabe s. n. (2) bobi s. m. 1. S. n. Samantza de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija shi rabdare; amanuntzit. Din bob in bob = amanuntzit. Bob numarat = intocmai exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se ashaza bobii aruncatzi de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii cu pastai mari shi cu semintze ovale turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samantza acestei plante. [Pl. shi: (1 m.) bobi] Din sl. bobŭ.