opțiuni
  • info

15 definiții pentru bitang

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

bitáng, ~ă [At: LB / V: -an, -ane, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.

bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bitáng (reg.) s. m., pl. bitángi

bitáng s. m., pl. bitángi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BITÁNG adj. v. natural, nelegitim.

BITÁNG adj., s. v. bastard.

BITÁNG s. v. copil din flori.

bitang adj. v. NATURAL. NELEGITIM.

bitang adj., s. v. BASTARD.

bitang s. v. COPIL DIN FLORI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bitáng (bitángi), s. m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.

bitáng, bitangi, (bditang, bitan), s.m. – (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dínit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, Cihac, DER, MDA).

bitáng, -i, (bditang, bitan), s.m. – 1. Străin: „Că o bditangă de om o dínit în sat…” (Papahagi 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard”.

Intrare: bitang
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitang
  • bitangul
  • bitangu‑
plural
  • bitangi
  • bitangii
genitiv-dativ singular
  • bitang
  • bitangului
plural
  • bitangi
  • bitangilor
vocativ singular
  • bitangule
plural
  • bitangilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bitang, bitangisubstantiv masculin
bitangă, bitangesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.