6 definiții pentru bidiganie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bidigánie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~gănii / E: ns cf bâzdâganie] (Îvr) Dihanie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIGÁNIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIGÁNIE, bidigănii, s. f. Dihanie. – V. bâzdâganie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bidiganie (bidihanie) f. Tr. V. băzdăganie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bidigánie și bidihánie V. bîzdîganie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băzdăganie f. monstru, pocitură, ceva rar și afară din cale: ce băzdăganie mai este și aia? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANINŬ, neînsuflețit, de unde (sub influența sinonimului dihanie) forma redusă: Tr. bidiganie, bidihanie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F138) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bidiganie, bidigăniisubstantiv feminin
- 1. Dihanie. DLRLC DLRMsinonime: dihanie
- Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. DLRLC
- Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mîțe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30. DLRLC
-
etimologie:
- bâzdâganie DLRM