bezeá sf [At: DEX² / V: biz- / Pl: ~zele / E: fr baiser] 1 (Fam) Sărutare simbolică trimisă cu vârful degetelor. 2 Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Familiar, de obicei în construcție cu verbele «a face», «a trimite») Sărutate trimisă cuiva cu vîrful degetelor. Îmi făcea bezele și rîdea. VLAHUȚĂ, O. A. 447. 2. Un fel de prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Fr. baiser.

BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].

BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)

BEZEÁ¹ ~éle f. fam. Sărut trimis cuiva cu vârful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

BEZEÁ² ~éle f. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

bezea f. 1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată): îi face bezele, versuri îi citește PANN; 2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr: cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].

*bezeá f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ trimete sărutări cu mîna.

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle

bezeá (bezéle), s. f. – 1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunțat normal bezé și asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde › perdea.

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor.