bezeá sf [At: DEX² / V: biz / Pl: ~zele / E: fr baiser] 1 (Fam) Sarutare simbolica trimisa cu varful degetelor. 2 Prajitura facuta din albush de ou batut cu zahar.

BEZEÁ bezele s. f. 1. (Familiar de obicei in constructzie cu verbele «a face» «a trimite») Sarutate trimisa cuiva cu virful degetelor. Imi facea bezele shi ridea. VLAHUTZA O. A. 447. 2. Un fel de prajitura facuta din albush de ou batut cu mult zahar.

BEZEÁ bezele s. f. 1. (Fam.) Sarutare trimisa cuiva cu varful degetelor. 2. Prajitura facuta din albush de ou batut cu zahar. Fr. baiser.

BEZEÁ s.f. 1. Sarut trimis cuiva apropiind shi departand varful degetelor de buze. 2. Prajitura facuta din albush de ou batut cu mult zahar. [Pl. ele. / < fr. baiser cf. ngr. bezes].

BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sarut trimis cuiva apropiind shi departand varful degetelor de buze. 2. prajitura facuta din albush de ou batut cu mult zahar. (< fr. baiser)

BEZEÁ¹ ~éle f. fam. Sarut trimis cuiva cu varful degetelor. [Art. bezeaua; G.D. bezelei; Sil. bezea] /<fr. baiser

BEZEÁ² ~éle f. Prajitura preparata din albush de ou batut cu zahar. [Art. bezeaua; G.D. bezelei; Sil. bezea] /<fr. baiser

bezea f. 1. semn de sarutare cu varful degetelor (catre o persoana departata): i face bezele versuri i citeshte PANN; 2. un fel de prajitura cu oua shi zahar: cataifuri bezele baclavale. [Fr. BAISER].

*bezeá f. pl. ele (fr. baiser sarutare). Un fel de prajitura din oŭa shi lapte. Vulg. A face cuiva bezele aĭ trimete sarutari cu mina.

bezeá s. f. art. bezeáua g.d. art. bezélei; pl. bezéle art. bezélele

bezeá s. f. art. bezeáua g.d. art. bezélei; pl. bezéle

bezeá (bezéle) s. f. 1. Sarutare trimisa de departe cu virfurile degetelor. 2. Prajitura din albush de ou batut cu zahar. Fr. baiser pronuntzat normal bezé shi asimilat la decl. f. apocopate k tc. perde › perdea.

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva (de) la distantza un sarut simbolic cu varful degetelor.