BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. [Var.: bicisnicíe s. f.] – Becisnic + suf. -ie.

becisnicíe sf [At: DOSOFTEI, V. S. 180 / Pl: ~ii / E: becisnic + -ie] (Pop) 1 Ticăloșie. 2 Stare a omului becisnic.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Rar) 1. Neputință, slăbiciune fizică. 2. Nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. Unde să calce ea cuvintul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? ISPIRESCU, L. 309.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE f. 1) Stare de becisnic; lipsă de putere; neputință. 2) Faptă de becisnic. [Art. becisnicia; G.-D. becisniciei; Sil. -ci-e] /becisnic + suf. ~ie

becisnicie f. starea celui becisnic: imbecilitate.

becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.

BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

becisnicíe / bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía / bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei / bicisnicíei; pl. becisnicíi / bicisnicíi, art. becisnicíile / bicisnicíile

becisnicíe s. f., art. becisnicía, g.-d. art. becisnicíei; pl. becisnicíi, art. becisnicíile

bicisnicíe v. becisnicíe.

BECISNICÍE s. v. abjecție, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, neputință, netrebnicie, slăbiciune, ticăloșie.

becisnicie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INCAPACITATE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NEPUTINȚĂ. NETREBNICIE. SLĂBICIUNE. TICĂLOȘIE.

becisnicíe, becisnicii, (beciznicie), s.f. – Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192; Oncești). – Din becisnic + suf. -ie.