BÉBE s. m. Copil în primele luni sau în primii ani de viață. [Acc. și: bebé.] – Din fr. bébé.

bébe¹ sfs [At: REV CRIT III, 88 / E: săs Bäbä] 1 (Trs; Buc) Ființă închipuită cu care se sperie copiii. Cf babau, gogoriță, cauă. 2 (Reg) Om bătrân și prost. 3 (Reg) Diavol.

bébe² sm [At: DICȚ. / V: ~bi / A și: bebe / E: fr bébé] 1 Bebeluș (1). 2 Copil în primii ani din viață.

BEBÉ s. m. Copil în primele luni sau în primii ani ai vieții. [Acc. și: bébe] – Din fr. bébé.

BEBÉ s.m. invar. Copil drăgălaș; (fig.) păpușă. [< fr. bébé].

BEBÉ/BÉBI s. m. inv. (fam.) copil drăgălaș. (< fr. bébé, engl. baby)

BEBÉ m. Copil mic; copilaș. [Var. bébi] /<fr. bébé

bébi sm vz bebe²

BÉBI s. m. v. bebe.

bebe-eprubétă s. m. Copil născut ca urmare a unei inseminări artificiale ◊ „Primul «bebe-eprubetă» norvegian s-a născut marți, prin cezariană, la spitalul din Tronheim.” R.l. 21 VII 84 p. 6; v. și vitro (din fr. bébé-éprouvette; DMC 1967)

port-bebé s. n. (Ruc)sac matlasat unde este pus copilul purtat pe spatele sau pe pieptul persoanei care-l duce ◊ „[...] articole pentru nou-născuți: costumașe, botoșei, ghetuțe, port-bebe.” R.l. 17 XII 80 p. 4. ◊ „[...] s-au adus băițe, rucsacuri port-bebe, țarcuri [...]” I.B. 23 IV 84 p. 45 (din fr. porte-bébé; PR 1969)

bébe / bebé s. m.

bebé/bébi s. m., art. bebéul

BEBÉ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

bebe s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR.

PORT-BEBE [port-bebé] (cuv. fr.) subst. Coșuleț sau mic scăunel folosit pentru transportul bebelușilor.

a-l striga pe Bebe / pe Iorgu expr. (adol.) a vomita.