baút¹ sn [At: DOSOFTEI V. S. 44 / V: (reg) beut / P: baut / E: bea] 1 Inghitzire a unui lichid. 2 (ilav) Pe ne~ e Fara sa fi baut nimic.

BAÚT¹ s. n. Faptul de a bea. 1. Inghitzire consumare a unui lichid (pentru ashi potoli setea). Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele cum sfirsheau bautul se trageau la o parte. CAMILAR N.II 48. SHi mai sta din baut shi iar incepe a mornai. CREANGA P. 214. 2. Consumare de bauturi alcoolice (in cantitate mare). Muierea lui se tot gindi cum shiar putea dezvatza barbatul de la bautul cel fara cumpat cum lar putea aduce la brazda buna. RETEGANUL P. IV 8. ◊ Expr. A se pune (sau a se ashterne) pe mincat shi pe baut (sau pe mincate shi pe baute) = a incepe a se apuca sa manince shi sa bea. Forma gramaticala: (in expr.) baute.

BAÚT¹ s. n. Faptul de a bea. ◊ Expr. A se pune (sau a se ashterne) pe mancat shi pe baut (sau pe mancate shi pe baute) = a se apuca sa manance shi sa bea in cantitatzi mari. [Forma gramaticala: (in expr.) baute] V. bea.

baut a. 1. care a baut: nemancat shi nebaut; 2. care e beat: e baut de dimineatza. ║ n. fapta de a bea: bani de baut.

baút a adj. Care e baut: vin baut. Care a baut: om baut. Beat: e beat raŭ. S.n. Actziunea de a bea: s’a pus pe baut. Pe baute bind cu bautu: aicĭ nu e pe baute ci pe muncite. Vechĭ iar azi Olt. Trans. beut.

baút s. n.

baút s. n.

baut.