BAÚT¹ s. n. Faptul de a bea. 1. Inghitzire consumare a unui lichid (pentru ashi potoli setea). Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele cum sfirsheau bautul se trageau la o parte. CAMILAR N.II 48. SHi mai sta din baut shi iar incepe a mornai. CREANGA P. 214. 2. Consumare de bauturi alcoolice (in cantitate mare). Muierea lui se tot gindi cum shiar putea dezvatza barbatul de la bautul cel fara cumpat cum lar putea aduce la brazda buna. RETEGANUL P. IV 8. ◊ Expr. A se pune (sau a se ashterne) pe mincat shi pe baut (sau pe mincate shi pe baute) = a incepe a se apuca sa manince shi sa bea. Forma gramaticala: (in expr.) baute.