bastiment sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 144 / Pl: ~e / E: it bastimenta] 1 Vapor de mari dimensiuni (de obicei de război). 2 (Fig; gmț) Corăbioară de jucărie.

bastimént s.n. (milit.) Navă (de război) de dimensiuni mari. • pl. -e. /<it. bastimento, fr. bâtiment.

BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă, corabie, vapor, vas (de război) de dimensiuni mari. În călătoriile mele trecusem de multe ori pe lîngă Prosta,fără să fi avut curiozitatea să o vizitez, ba încă de vreo două ori bastimentul pe care eram a și abordat într-una din schelele ei. GHICA. S. 532.

BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – It. bastimento.

BASTIMÉNT s.n. Navă, vas (de război) de dimensiuni mari. [< it. bastimento].

BASTIMÉNT s. n. navă de război de mare tonaj. (< it. bastimento)

BASTIMÉNT ~e n. Navă maritimă militară de mare tonaj. ~ de escortă. /<it. bastimento

bastiment n. vas de navigațiune de orice transport sau mărime.

*bastimént n., pl. e (it. bastimento; fr. bâtiment). Corabie, vapor, vas plutitor.

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimént s. n., pl. bastiménte

BASTIMÉNT s. (MAR.) (înv.) vasel. (Căpitanul unui ~.)

BASTIMÉNT s. v. navă, vapor, vas.

BASTIMENT s. (MAR.) (înv.) vasel. (Căpitanul unui ~.)

bastiment s. v. NAVĂ. VAPOR. VAS.