barbíe sf [At: DOSOFTEI ap. TDRG / Pl: ~i / E: pbl lp barbilia am (din barbile „locul unde creshte barba”)] 1 Parte a maxilarului inferior care formeaza (la oameni) o proeminentza sub buza inferioara. 2 Parte groasa sub barba (la unele persoane) Si: gusha gushulitza. 3 (Ic) ~ dubla Gusha de sub barbie (1) la persoanele grase. 4 (Reg; ie) A lasa ~ A face avere. 5 Partea carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. 6 (Lpl) Lame roshii shi carnoase care atarna de o parte shi de alta sub ciocul gainilor. 7 (Reg) Lobul urechii. 8 Barbitza (1). 9 Barbier². 10 Adancitura de langa muchea toporului. 11 Calcai al toporului (sau al bardei). 12 (Pes; ic) ~ carligului Curba ieshita in afara in locul unde este indoit carligul unditzei. 13 (Pes) Parte de sus a saltelei unei lese care se ingramadesc bolovani pentru a o tzine in fundul apei. 14 (Pes) Pieptene al lesei. 15 (Pes) Dintzi ai lesei. 16 (Pes) Guler al shetzului la lesa.

BARBÍE barbii s. f. 1. Partea fetzei de sub buza inferioara care formeaza o proeminentza rotunjita. Sta ashezat pe patura intinsa printre salcimi cu barbia sprijinita in pumni. MIHALE O. 483. Se ashezara tustrele sub streshina bisericutzei cu genunchii adushi la barbii. CAMILAR N. I 221. ◊ (Frantzuzism) Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. Cute timpurii i se brazdau de jur imprejurul fetzii acolo unde incepea un pic de dubla barbie. DUMITRIU B. F. 37. 2. Partea carnoasa care atirna sub falca de jos la unele animale. Avea vreo cincishase boi in toata cireada care i ducea la pashunea cea mai buna. Ii satura i scarpina pe barbie i mingiia. AGIRBICEANU S. P. 14. ♦ (La pl.) Cele doua lame roshii carnoase care atirna de o parte shi de alta sub ciocul gainilor. De multe ori gainile mor cu droaia; numai ce vezi k li se invinetzesc barbiile shi creasta. SHEZ. III 203. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii care se sprijina barbia celui care cinta.

BARBÍE barbii s. f. 1. Partea fetzei de sub buza inferioara care formeaza o proeminentza rotunjita. ◊ Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. 2. Partea carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame roshii carnoase care atarna de o parte shi de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii care se sprijina barbia (1) celui care canta. Din barba + suf. ie.

BARBÍE ~i f. 1) Parte inferioara a fetzei aflata sub buza de jos formand o proeminentza rotunjita de sub barbia unor persoane grase; gusha. 2) Parte carnoasa de sub falca de jos a unor animale sau pasari. ~a cocoshului. 3) muz. Dispozitiv concav aplicat in partea de jos a viorii menit sa sprijine barbia violonistului. [Art. barbia; G.D. barbiei; Sil. bie] /barba + suf. ~ie

barbie f. 1. partea obrazului de sub gura ascutzita in varf; 2. pielea la gatul gainei cocoshului; 3. tot ce seamana barbiei: barbia urechii barbia toporului. [Derivat din barba (cf. fashie din fasha)].

barbíe f. (d. barba). Parte proeminenta a fetzeĭ supt gura formata de junctziunea falcilor.

barbíe s. f. art. barbía g.d. art. barbíei; pl. barbíi art. barbíile

barbíe s. f. art. barbía g.d. art. barbíei; pl. barbíi art. barbíile

BARBÍE s. (ANAT.) 1. barba. (Are o ~ proeminenta.) 2. v. gusha.

BARBÍE s. v. baveta bavetzica barbitza.

BARBIE s. 1. (ANAT.) barba. (Are o ~ proeminenta.) 2. gusha. (~ la reptile.)

barbie s. v. BAVETA. BAVETZICA. BARBITZA.

barbíe (barbíi) s. f. Parte a fetzei formata de proeminentza maxilarului inferior barba. Lat. *barbilia (Pushcariu 184; Tiktin; DAR) cf. it. barbiglio sp. barbilla. Cuvintul rom. poate fi der. intern. Cuvint generalizat (ALR 34). Der. barbitza s. f. (bavetzica).