BARBÍE barbii s. f. 1. Partea fetzei de sub buza inferioara care formeaza o proeminentza rotunjita. Sta ashezat pe patura intinsa printre salcimi cu barbia sprijinita in pumni. MIHALE O. 483. Se ashezara tustrele sub streshina bisericutzei cu genunchii adushi la barbii. CAMILAR N. I 221. ◊ (Frantzuzism) Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. Cute timpurii i se brazdau de jur imprejurul fetzii acolo unde incepea un pic de dubla barbie. DUMITRIU B. F. 37. 2. Partea carnoasa care atirna sub falca de jos la unele animale. Avea vreo cincishase boi in toata cireada care i ducea la pashunea cea mai buna. Ii satura i scarpina pe barbie i mingiia. AGIRBICEANU S. P. 14. ♦ (La pl.) Cele doua lame roshii carnoase care atirna de o parte shi de alta sub ciocul gainilor. De multe ori gainile mor cu droaia; numai ce vezi k li se invinetzesc barbiile shi creasta. SHEZ. III 203. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii care se sprijina barbia celui care cinta.