barbat ~a [At: COD. VOR. 38/1 / Pl: ~atzi / E: ml barbatus a um „cu barba” „barbos”] 1 sm Persoana matura de sex masculin. 2 sm Persoana de sex masculin (indiferent de varsta). 3 sm Sotz. 4 a Curajos. 5 a Energic.

barbát a s.m. adj. I s.m. 1 Persoana adulta de sex masculin. ♢ Barbat de stat v. stat. ♢ Loc.adj. De barbat = barbatesc. Voce de barbat. ♢ Loc.adv. (K) de la barbat la barbat = k intre barbatzi. ♢ Expr. A nu shti de barbat v. shti. ♦︎ Sotz (in raport cu sotzia sa). ♢ Expr. A pus barbatul cirpa v. cirpa. A(i) da cuiva de barbat pe cineva v. da. SHia gasit hirbul capacul tigva dopul shi lelea barbatul v. tigva. 2 Om puternic curajos de actziune. II adj. 1 (despre oameni) Care este curajos voinic puternic; activ. 2 (despre actziuni manifestari etc. ale oamenilor) Care tradeaza barbatzie curaj vitejie. • pl. tzi te. /lat. barbatus i.

BARBÁT¹ barbatzi s. m. 1. (In opozitzie cu copil shi cu femeie) Persoana adulta de sex masculin. Cel putzin sa avem un barbat cu noi. DUMITRIU B. F. 53. Teai intors barbat; aud cai invatzat multe. DAVIDOGLU M. 8. Fratele mamei era un barbat mare shi spatos. SADOVEANU N. F. 12. Treceau barbatzi treceau femei SHi uruiau trasuri pe strada. COSHBUC P. I 102. ◊ Fig. Om in toata firea plin de curaj de hotarire barbateasca. Deacu trebuie sa te aratzi barbat. Eu nam alt sprijin shi am nevoie de bratzul tau. SADOVEANU B. 68. Fii o data barbat shi nutzi face voie rea! CREANGA P. 212. 2. Om casatorit (in raport cu sotzia lui); sotz. [Mamei] ia murit de mult barbatul shi nu ma are decit pe mine. SADOVEANU N. F. 55. O femeie amarita i opri... sa le povesteasca cum barbatul ei a fost omorit. REBREANU R. I 102. Dar ce folos daca nu pot gasi un barbat Marghiolitzei. ALECSANDRI T. I 34.

BARBÁT¹ barbatzi s. m. 1. Persoana adulta de sex masculin. ♦ Om in toata firea plin de barbatzie. 2. Sotz. Lat. barbatus.

BARBÁT² ~tzi m. 1) Persoana adulta de sex masculin. 2) Persoana plina de energie shi de fermitate; om in toata firea. * ~ de stat persoana marcanta aflata intrun post de conducere important. 3) Persoana de sex masculin casatorita considerata in raport cu femeia ce ia devenit sotzie; sotz. /<lat. barbatus

barbat m. 1. persoana de sex masculin (in opozitziune cu femeie); 2. barbat unit cu o femeie prin casatorie. [Lat. BARBATUS lit. om cu barba]. ║ a. 1. harnic sarguitor; 2. curagios energic.

Barbat m. fratele lui Litovoiu voievod roman al Olteniei prins de Unguri se rescumpara platind un tribut shi recunoscand suveranitatea Ungariei (12721290).

barbát m. (lat. barbatus cu barba; it. barbato sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos iar din ngr. vine alb. varvát animal necastrat). Persoana masculina in opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ la creat pe barbat shi pe femeĭe. Sotz barbat unit cu o femeĭe pin casatorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz curajos: cine barbat femeĭe barbata.

barbátcavalér s. m. Barbat cu atitudine cavalereasca ◊ „Nefiind suficiente barci de salvare pentru cei 2200 de pasageri de pe nava peste 1000 de barbatzi au consimtzit sashi sacrifice viatza lasand sa plece femeile shi copiii. In 1931 o asociatzie a femeilor de pe «Titanic» a organizat ridicarea la New York a unei statui in memoria «barbatzilorcavaleri» de pe nava. Statuia sa pierdut insa [...] shi a fost regasita in 1978 de actualul preshedinte al societatzii barbatzilor «titanishti».” R.l. 3 V 85 p. 6; v. shi 10 V 85 p. 1 //din barbat + cavaler//

barbát² s. m. pl. barbátzi

barbát s. m. adj. m. pl. barbátzi; f. sg. barbáta pl. barbáte

barbat.

BARBÁT s. 1. om. (Femei shi ~tzi.) 2. v. sotz.

BARBAT s. 1. om. (Femei shi ~i.) 2. sotz (pop.) domn om roman (inv. shi reg.) marit sotzie (reg.) gospodar mireaz (inv.) casnic casar casash casator (eufemistic) dinsul (art.). (Dinsul e ~ meu.) erata

barbát (barbátzi) s. m. 1. Om adult. 2. Persoana de sex masculin. 3. Om insurat barbat sotz. 4. (Adj.) Energic curajos viguros. Mr. megl. barbat istr. barbǫt. Lat. barbatus (Pushcariu 183; REW 946; CandreaDens. 134; Densusianu GS II 314; DAR) cuvint pastrat in limbile romanice (it. barbato prov. barbat sp. port. barbado) dar cu sensul etimologic de „om cu barba”. Totushi sensul de „vir” figureaza inca in glose latine shi este atestat shi in ngr. βαρβάτος › alb. varvát (unii considera nejustificat k ngr. provine din rom.). Pentru barbatus „sotz barbat” cf. Graur Rom. LVI 105. Cf. de asemenea lat. med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro Glos. 175) de unde gris. barbane tarent. barbano „unchi”. Expresia deal barbat rar folosita cu sensul de „coasta abrupta panta” este derivata de Giuglea Dacor. V 53842 din lat. vervactum (› sp. barbecho; cf. REW 9264 cu rezerve). Pare a fi mai curind vorba de un cuvint inrudit cu sp. bravo bravío a carui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptata. Der. barbatzel s. m. (sotzior); barbatesc adj. (caracteristic barbatzilor de barbat); barbateshte adv. (k barbatzii); barbatzie s. f. (maturitate vigoare curaj virilitate); barbatzime s. f. (oamenii adultzi barbatzii); barbatos adj. (viril viguros); barbatush s. m. (mascul al animalelor in general; cui de lemn care pune piedica sulului la razboiul de tzesut); imbarbata vb. (a incuraja a reconforta). Din rom. provine mag. borbáth „activ” (Candrea Elemente 407).

a fi barbat expr. (detz.) a rezista la bataie.

BARBAT AFEMEIAT expr. babalau berbant cautator de perle corditor crai curvar donjuan fustangiu futangiu scoicar tarfoman.

BARBAT INALT babalau cal girafa Godzila haldau magaoaie plavan.

BARBAT VIRIL calarash mascul feroce pularau taur comunal tivitor.