optziuni
  • info

10 definitzii pentru balaiel

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BALAIÉL IÁ ÍK balaiei ele adj. (Rar) Balaior. Balai + suf. el.

balaiél ~iá [At: ALECSANDRI T. 898 / P: ~laiel / V: ael / Pl: ~iei ~e / E: balai + el] 1 a (Rar) Balaior (2). 2 sm Animal plavan.

balaiél iá adj. (pop.) Balaior. • pl. iei iele. /balai + el ea.

BALAIÉL IÁ ÍK balaiei ele adj. Balaior. Balai + suf. el.

BALAIÉL balaieli[1] adj. m. (Rar) Balaior. ♦ (Substantivat). Epitet dat unui animal balan. Vai saracu balaiei! Mult era el frumushel! Cum lo pirlit pe spinare SHi mi lo pus in frigare De striga in gura mare: Covitz covitz rau ma doare. ALECSANDRI T. 898.

  1. Forma de m. pl. (indicata shi de unele surse ortografice) nu pare corecta. — gall

BALAIÉL IÁ ÍK balaiei ele adj. Balaior. Din balai + suf. el.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

balaiél (rar) adj. m. pl. balaiéi; f. balaík pl. balaiéle

balaiél adj. m. pl. balaiéli; f. sg. balaík pl. balaiéle

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BALAIÉL adj. balaior balanel balanutz (rar) balauc. (Om ~.)

BALAIEL adj. balaior balanel balanutz (rar) balauc. (Om ~.)

Intrare: balaiel
balaiel adjectiv
adjectiv (A74)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balaiel
  • balaielul
  • balaielu‑
  • balaia
  • balaik
  • balaiaua
  • balaik
plural
  • balaiei
  • balaiei
  • balaiele
  • balaielele
genitiv-dativ singular
  • balaiel
  • balaielului
  • balaiele
  • balaielei
plural
  • balaiei
  • balaieilor
  • balaiele
  • balaielelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

balaiel, balaiaadjectiv

  • 1. rar Balaior, balanel, balanutz, balauc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: balaior balanel balanutz balauc
    • 1.1. (shi) substantivat Epitet dat unui animal balan. DLRLC
      • format_quote Vai saracu balaiel! Mult era el frumushel! Cum lo pirlit pe spinare SHi mi lo pus in frigare De striga in gura mare: Covitz covitz rau ma doare. ALECSANDRI T. 898. DLRLC
etimologie:
  • Balai + sufix el. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.