BAGÁJ bagaje s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau intro calatorie. ◊ Expr. Ashi face bagajele = a se pregati de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinari) Cantitatea de cunoshtintze de care dispune cineva. Din fr. bagage.

bagaj sn [At: NEGRUZZI S. I 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr bagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau intro (calatorie sau invechit intro expeditzie militara Si: (ivr) bagalii. 2 (Ie) Ashi face ~ele A se pregati de plecare. 3 (Pex; iae) A pleca. 4 (Fam; ie) Ai face cuiva ~ele A goni din casa. 5 (Ie) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al statziei de cale ferata pentru a fi transportate la destinatzia indicata. 6 (Is) Vagon de ~e Vagon special de cale ferata pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Suma a cunoshtintzelor cuiva intrun anumit domeniu. corectata

bagáj s.n. 1 Totalitatea lucrurilor care se iau intro calatorie intro deplasare etc. ◇ Casa (sau birou sala) de bagaje = birou special amenajat in incinta unei gari sau autogari unde pot fi depuse spre pastrare pentru un timp scurt bagajele calatorilor. Vagon de bagaje = vagon de cale ferata special amenajat pentru transportul bagajelor (mai voluminoase). ◇ Expr. Ashi face bagajele = a) a se pregati de plecare; b) a pleca. A face cuiva bagajele = a da pe cineva afara (din casa) a goni. A da la bagaje = a preda bagajele la serviciul special al stzatziei de cale ferata pentru a fi transportate la destinatzia indicata. ◆ (inv.) Totalitatea lucrurilor care se luau intro expeditzie militara. 2 Ext. Sacosha plasa etc. incarcate cu marfuri obiecte etc. A venit de la piatza cu bagaje grele. 3 Fig. (cu determ. care indica felul calitatea cantitatea etc.) Totalitatea cunoshtintzelor acumulate de cineva. Are un bagaj de cunoshtintze cinematografice de invidiat. • pl. e. /<fr. bagage lat. bagagium germ. Bagage.

BAGÁJ bagaje s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau intro calatorie. ◊ Expr. Ashi face bagajele = a se pregati de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinari) Cantitatea de cunoshtintze de care dispune cineva. Din fr. bagage.

BAGÁJ bagaje s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau intro calatorie (in geamantane cufere etc.); calabalic; (invechit) totalitatea lucrurilor care se luau intro expeditzie militara. V. catrafuse. Eu nu shtiu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPIRCEANU S.A. 80. Dupa un trup de lanceri... venea duiumul oastei: trasuri bagaje pedestrashi. NEGRUZZI S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la statziile de cale ferata cu formele cuvenite cufere lazi etc. pentru a fi transportate in alta localitate. ◊ Expr. Ashi face bagajele = a se pregati de plecare; p. ext. a se carabani. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinari) Totalitatea cunoshtintzelor ideilor conceptziilor cuiva intrun domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente shtiintzifice. CARAGIALE O. II 232.

BAGÁJ bagaje s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau intro calatorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la statziile de cale ferata cufere lazi etc. pentru a fi transportate sau pastrate. Ashi face bagajele = a se pregati de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinari) Totalitatea cunoshtintzelor conceptziilor cuiva intrun domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente shtiintzifice (CARAGIALE). Fr. bagage.

BAGÁJ s.n. 1. Obiecte lucruri luate (cu sine) de cineva intro calatorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoshtintzelor cuiva intrun domeniu oarecare. [< fr. bagage].

BAGÁJ s. n. 1. obiecte lucruri luate de cineva intro calatorie. 2. (fig.) ~ de cunoshtintze = totalitatea cunoshtintzelor cuiva intrun domeniu oarecare. (< fr. bagage)

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate intro calatorie. ~ de mana. ◊ Ashi face ~ele a se pregati de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoshtintzelor dobandite de o persoana. ~ intelectual. /<fr. bagage

bagaj n. scule impachetate shi lucruri diferite ce se iau la rasboiu sau in calatorie (= fr. bagage).

*bagáj n. pl. e (fr. bagage). Calabalic sarcinĭ lucrurĭ duse in calatorie (pachete geamantane cufere).

bagagiu sn vz bagaj

bagáj s. n. pl. bagáje

bagáj s. n. pl. bagáje

bagaj pl. bagaje

bagaj je.

BAGÁJ s. (pop. shi fam.) calabalac catrafuse (pl.) (reg.) tarabutze (pl.) tiliutze (pl.) (Transilv.) hodrobele (pl.) (Mold.) pilota (Mold. shi Transilv.) pojijie (inv.) agarlac mahla.

BAGAJ s. (pop. shi fam.) calabalic catrafuse (pl.) (reg.) tarabutze (pl.) tiliutze (pl.) (Transilv.) hodrobele (pl.) (Mold.) pilota (Mold. shi Transilv.) pojijie (inv.) agarlic mahla. (SHia luat ~ele shi a plecat.)