BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

bălmăji vb. IV. tr. (pop.; fam.) 1 A amesteca, a încurca mai multe lucruri. 2 A ameți pe cineva cu vorba; a încurca, a zăpăci. 3 A spune ceva încurcat, îngăimat sau fără rost; a îngăima. • prez.ind. -esc. și balmují, bălmojí, bolmojí vb. IV. /balmoș + -i.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmují (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăjí vb. IV.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

A BĂLMĂJÍ ~ésc intranz. A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi. /Din balmoș

bălmoji v vz bălmăji

bălmuji v vz bălmăji

bolmoji v vz bălmăji

BĂLMUJÍ vb. IV v. bălmăji.

ÎMBOLMĂJÍ vb. IV v. bălmăji.

BĂLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălmăjeáscă

BĂLMĂJÍ vb. v. bombăni.

BĂLMĂJÍ vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleși, muia.

bălmăji vb. v. AMESTECA. BLEGI. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA. MOLEȘI. MUIA.

BĂLMĂJI vb. a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)