AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). ♦ (Tipogr.) Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. – V. așterne.

așternut¹ sn [At: PSALT. SCH. 14/11 / Pl: ~uri / E: așterne] (Îvr) 1-12 Așternere (1-3, 8, 12-13, 15-20). 13 Lucruri împrăștiate pe jos Si: (îvr) așternătură (13). 14 Obiecte întinse pe drum pentru a călca cineva în picioare Si: (îvr) așternătură (14). 15 (Pex) Preș. 16 Obiecte care se pun pe pat pentru a dormi pe ele sau în ele Si: (îvr) așternătură (16). 17 (Pex) Pat. 18 Materiale puse în culcușul animalelor pe timp de iarnă Si: (îvr) așternătură (18). 19 (Pex) Culcuș. 20 (Spc) învelitoare pentru pat Si: (îvr) așternătură (20). 21 (Înv; tip) Coli de hârtie pe care se face potrivirea la mașină. 22 (Pesc) Pari de fier cu care se fixează gardurile de baraj. 23 (Pesc) Lanț de fier.

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). – V. așterne.

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit (rufe de pat, plapumă etc.); pat astfel pregătit. Mătușă Anghelină, i-a zis tata... să gătești așternutul pentru cumnatul nostru. SADOVEANU, N. F. 16. Vreau să-mi pun sub așternut Busuioc și mintă. TOMA, C. V. 94. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, dacă cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III 18. Cum a venit împăratul de la vînătoare și s-a pus în așternut, hîrca i-a și trimis laptele. CREANGĂ, P. 97. ◊ Culcuș (făcut din paie, din mușchi etc.) pentru animale. ◊ Fig. Strat. [Mirele] a pus să se aștearnă, pe drumul de la biserică la castel, praf de zahăr. Mult zahăr. Un așternut gros de aproape un metru. PAS, L. I 121. 2. (Regional) Cergă, țol, covor țărănesc. Blană lungă, moale. Cu samur în poale Și un așternut Cu aur țesut. ALECSANDRI, P. P. 121. 3. Îmbrăcăminte de hîrtie, de carton sau de cauciuc a cilindrului și a fundamentului de presiune la mașinile de tipar.

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă.

AȘTERNÚT ~uri n. 1) v. A AȘTERNE și A SE AȘTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearșaf etc.) cu care se pregătește patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuș din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a așterne

așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat.

așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat.

așternút s. n., pl. așternúturi

așternút s. n., pl. așternúturi

AȘTERNÚT s. 1. (rar) pânză, (înv. și reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat.

AȘTERNUT s. 1. (rar) pînză, (înv. și reg.) strat. (I-a pus ~ pe pat.) 2. culcuș, pat, (înv. și reg.) sălaș. (S-a așezat în ~.)

AȘTERNUT. Subst. Așternut; lenjerie de pat, rufărie de pat, albituri, schimburi, primeneli; cazarmament. Saltea, salteluță (dim.), păier (reg.), dricală (reg.), mindir (reg.), străjac (reg.). Cearșaf, lepedeu (reg.), prostire (reg.). Pernă, perniță (dim.), pernioară (pop.), pernișoară (pop.), pernuță, pui (de pernă), puișor, căpătîi. Față de pernă. Pătură, păturică (dim.), cergă, țol (pop.), țoluț (dim., pop.), țolică (reg.), țolinc (reg.), strai (reg.), scovergă (rar), pocladă (reg.), poneavă (reg.), velință, scoarță, lăicer (reg.), cuvertură, învelitoare (pop.), macat, segedea (înv.), șterghină (reg.), mindir (reg.). Plapumă, plăpumioară (dim.), plăpumiță, plăpumea (pop.), pilotă (reg.), ogheal (reg.); dună (reg.). Față de plapumă. Vb. A face (a așterne) patul, a așterne; a schimba patul; a strînge patul. A (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) astruca (înv. și reg.), a pune peste, a (se) învălui, a întinde. V. îmbrăcăminte, țesătură.

așternut, așternuturi, s. n. mâncare consumată înaintea băuturii

a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat.