atlét, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr athlète, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forță fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 smf Persoană cu o constituție fizică robustă și armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).

ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

ATLÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete

atlet m. 1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma); 2. fig. atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic.

*atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan.

atlét (a-tlet) s. m., pl. atléți

atlét s. m. (sil. -tlet), pl. atléți