optziuni
  • info

13 definitzii pentru atestat (s.n.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ATESTÁT1 atestate s. n. Act prin care se atesta ceva (mai ales certificat sau diploma de studii). Din germ. Attestat.

ATESTÁT1 atestate s. n. Act prin care se atesta ceva (mai ales certificat sau diploma de studii). Din germ. Attestat.

atestat1 sn [At: (a. 1803) IORGA S. D. XII 149 / Pl: ~e shi (inv) ~uri / E: atesta] 1 Confirmare. 25 Atestare (25). 69 Act prin care se atesta (13 5). 10 (Spc) Certificat de studii.

ATESTÁT atestate s. n. (invechit) Act prin care se atesta ceva (v. dovada); (in special) certificat sau diploma de studii. Hutzu... trebuie sa mearga sashi ia atestatul pentru k itzi spun eu: nu primesc alt dascal in sat decit pe unul care a invatzat la mine. SLAVICI O. I 77. Intro luna nadajduiesc k itzi voi trimite atestat k am primit cinci premii. KOGALNICEANU S. 66. Un doctor vestit venise... avea atestate Numai in aur legate Diplome cen academii luase. ALEXANDRESCU P. 175. Pl. shi: atestaturi (ALECSANDRI T. 90).

ATESTÁT atestate s. n. Act prin care se atesta ceva; certificat sau diploma de studii. Germ. Attestat.

ATESTÁT s.n. Act care atesta ceva; (spec.) diploma certificat de studii. [Pl. te. / cf. germ. Attestat lat. attestatum < attestari a depune marturie].

ATESTÁT s. n. document oficial care atesta ceva; diploma certificat de studii. (< germ. Attestat)

ATESTÁT ~e n. Act prin care se atesta ceva; diploma; certificat de studii. /<germ. Attestat

atestat n. marturie scrisa.

*atestát n. pl. e (d. a atesta; germ. attestat). Certificat adeverintza: atestat de absolvirea shcoaleĭ primare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

atestát s. n. pl. atestáte

atestát s. n. pl. atestáte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ATESTÁT s. v. certificat diploma.

atestat s. v. CERTIFICAT. DIPLOMA.

Intrare: atestat (s.n.)
atestat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atestat
  • atestatul
  • atestatu‑
plural
  • atestate
  • atestatele
genitiv-dativ singular
  • atestat
  • atestatului
plural
  • atestate
  • atestatelor
vocativ singular —
plural —
atestat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atestat
  • atestatul
  • atestatu‑
plural
  • atestaturi
  • atestaturile
genitiv-dativ singular
  • atestat
  • atestatului
plural
  • atestaturi
  • atestaturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

atestat, atestatesubstantiv neutru

  • 1. Act prin care se atesta ceva (mai ales certificat sau diploma de studii). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: certificat diploma
    • format_quote Hutzu... trebuie sa mearga sashi ia atestatul pentru k itzi spun eu: nu primesc alt dascal in sat decit pe unul care a invatzat la mine. SLAVICI O. I 77. DLRLC
    • format_quote Intro luna nadajduiesc k itzi voi trimite atestat k am primit cinci premii. KOGALNICEANU S. 66. DLRLC
    • format_quote Un doctor vestit venise... avea atestate Numai in aur legate Diplome cen academii luase. ALEXANDRESCU P. 175. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.