ATEÍSM s. n. Doctrina care se bazeaza pe negarea existentzei lui Dumnezeu shi a oricarei divinitatzi. Din fr. athéisme.

ateísm sn [At: DA / Pl: ~e shi ~uri / E: fr athéisme] 1 Negare a existentzei lui Dumnezeu. 2 Negare a existentzei oricarei divinitatzi. 3 Conceptzie filozofica bazata pe ateism (2).

ATEÍSM s. n. Negare a existentzei lui Dumnezeu shi a oricarei divinitatzi; conceptzie care se bazeaza pe aceasta negare. Din fr. athéisme.

ATEÍSM s. n. Conceptzie despre lume care bazata pe cunoashterea shtiintzifica shi pe interpretarea materialista a fenomenelor naturii neaga existentza lui dumnezeu shi a altor divinitatzi shi se opune teoriilor mistice religioase constituind o arma de lupta a claselor progresiste; necredintza in dumnezeu.

ATEÍSM s. n. Conceptzie care consta in negarea fundamentata shtiintzific a religiei a credintzei in miracole in viatza de apoi. Fr. athéisme (< gr.).

ATEÍSM s.n. Conceptzie materialista care respinge religia credintza in supranatural shi existentza oricarei divinitatzi a miracolelor shi a vietzii de apoi; negare a lui Dumnezeu. [< fr. athéisme it. ateismo < gr. a fara theos zeu].

ATEÍSM s. n. conceptzie materialista care respinge orice religie orice credintza in supranatural. (< fr. athéisme)

ATEÍSM n. Conceptzie care respinge religia shi existentza oricarei divinitatzi. /<fr. athéisme

ateism n. parerea sau doctrina ateishtilor.

*ateízm n. (d. ateŭ). Necredintza in Dumnezeŭ.

ateísm s. n.

ateísm s. n.

ateism.

ATEÍSM s. necredintza.

ATEISM s. necredintza.

Ateism ≠ deism