8 definiții pentru astupătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect (anume făcut) cu care se astupă ceva; dop, astupuș, capac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASTUPĂTOÁRE ~óri f. Obiect cu care se astupă ceva. /a astupa + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astupătoáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
astupătoare, astupătorisubstantiv feminin
etimologie:
- Astupa + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09