asediu sn [At: ALECSANDRI T. 1424 / P: ~diu / V: (inv) ~ie^[1] sf / Pl: ~i / E: it assedio] 1 Incercuire shi atacare cu fortze armate a unui loc intarit pentru al cuceri Si: (pop) impresurare. 2 (Is) Stare de ~ Regim de suspendare a libertatzilor democratice shi acordare a unor drepturi speciale politziei armatei etc. instituit in imprejurari exceptzionale.

ASÉDIU asedii s. n. (Numele locului asediat este in genitiv sau in constructzii invechite se introduce prin prep. «de la») Incercuire cu fortze armate a unui loc intarit cu scopul de al cuceri; impresurare. V. blocare. [Pasha] ucisese trei sute de femei shi copii cind cu asediul cetatzii k represalii. CAMIL PETRESCU T. II 177. Mai izbeau icicolo ultimele picaturi de ploaie k ultimele gloantze ale unui asediu terminat. GALACTION O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI T. 1424. ♦ (In statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporara) a puterii legilor shi inlocuirea lor cu un regim militar de represiune indreptat impotriva maselor populare.

ASÉDIU asedii s. n. Incercuire cu fortze armate a unui loc intarit pentru al cuceri; impresurare. ◊ (In statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor shi inlocuirea lor cu un regim militar de represiune impotriva maselor populare. It. assedio.

ASÉDIU s.n. Impresurare cu armata a unui loc intarit pentru al cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi shi inlocuirea lor cu un regim special de esentza militara. [Pron. diu pl. i. / < it. assedio].

ASÉDIU s. n. incercuire cu fortze armate a unui orash a unui loc intarit pentru al cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi shi inlocuirea lor cu un regim special de esentza militara. (< it. assedio)

ASÉDIU ~i n. mil. Incercuire cu fortze armate a unei fortificatzii pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a inceta asediul. Stare de ~ regim special de constrangere impus de imprejurari exceptzionale acordand drepturi excesive organelor de politzie shi autoritatzilor militare. [Sil. diu] /<it. assedio

asediu n. lucrarile shi operatziunile militare spre a ataca shi coprinde un loc intarit; stare de asediu starea unui orash sau a unor provincii cand in anumite Imprejurari grave autoritatea superioara e lasata capeteniei militare ceeace suspenda actziunea legilor.

*asédiŭ n. (it. assedio. V. sediŭ). Impresurare inconjurarea uneĭ cetatzĭ cu armata k s’o cuprinzĭ. Stare de asediŭ guvern militar.

OSHTOROM s.n. (Crish.) Atac asediu. Sa impace pina nu vine alenshigul shi nu sa pune cu oshtorom supt cetate. MOL. 169552^v. ♦ Fig. Ingramadeala multzime. Ingerii iau acea milostenie ... shi tot sa rad pacatele acelui suflet din hoshtoromul pacatelor. MOL. 1695 81^r. Duc hoshtoromul pacatelor inaintea lui Dumnazau. MOL. 1695 81^r. Variante: hoshtorom (MOL. 1695 81^r). Etimologie: magh. ost(o)rom. Cf. n a v r a p i t u r a; h o l o t a sh i r a g (1).

asédiu [diu pron. dĭu] s. n. art. asédiul; pl. asédii art. asédiile (dii)

asédiu s. n. [diu pron. diu] pl. asédii art. asédiile (sil. dii)

asediu

ASÉDIU s. asediere impresurare incercuire inconjurare (inv.) ocol (grecism inv.) poliorchie. (~ cetatzii.)

ASEDIU s. asediere impresurare incercuire inconjurare (inv.) ocol (grecism inv.) poliorchie. (~ cetatzii.)

asédiu (asédii) s. n. Incercuire shi atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). Der. asedia vb. (a supune unui asediu); asediator adj. (care asediaza).