ASÉDIU asedii s. n. (Numele locului asediat este in genitiv sau in constructzii invechite se introduce prin prep. «de la») Incercuire cu fortze armate a unui loc intarit cu scopul de al cuceri; impresurare. V. blocare. [Pasha] ucisese trei sute de femei shi copii cind cu asediul cetatzii k represalii. CAMIL PETRESCU T. II 177. Mai izbeau icicolo ultimele picaturi de ploaie k ultimele gloantze ale unui asediu terminat. GALACTION O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI T. 1424. ♦ (In statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporara) a puterii legilor shi inlocuirea lor cu un regim militar de represiune indreptat impotriva maselor populare.