ascutzísh sn [At: (a. 1773) GCR II 88 / Pl: ~uri / E: ascutzi + ish] 1 Varful unui obiect ascutzit mai ales al unei arme. 2 Taish. 3 (Inv; ie) A trece prin ~ul fierului (sau sabiei) A ucide un numar mare de oameni (intrun conflict armat).

ASCUTZÍSH ascutzishuri s. n. 1. Virful sau taishul unui obiect ascutzit (mai ales al lamei unei arme). Nu cu penitza Cu ascutzishul coasei Imi scriu poemele. BENIUC V. 30. Juramite pe ascutzishul paloshului tau. CREANGA P. 206. Ia mai stai k satzi vorbesc Pagubele satzi platesc: Pagubele Cu taishul Faptele Cu ascutzishul! TEODORESCU P. P. 584. ◊ Expr. (Invechit) A trece (pe cineva) prin ascutzishul fierului (sau sabiei) = a taia a omori. 2. Fig. Accent de mare combativitate caracter puternic combativ. Datorita lui Lenin shi Stalin popoarele au invatzat k nu exista lupta pentru libertate fara ascutzish antiimperialist k a lupta in zilele noastre pentru libertate inseamna a lupta impotriva imperialismului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 592. 3. Fig. Putere de expresie expresivitate; finetze subtilitate. [Poetul tinar] trebuie sa citeasca mult sa cerceteze meshteshugul poetzilor mai batrini sa deprinda a cintari cuvintele a le cunoashte ascutzishurile. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 179 7/6.

ASCUTZÍSH ascutzishuri s. n. (Adesea fig.) Varf ascutzit sau taish al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascutzishul sabiei = a taia a omori (pe cineva). Din ascutzi + suf. ish.

ASCUTZÍSH ~uri n. Parte ascutzita a unui obiect de taiat; taish; buza. /a ascutzi + suf. ~ish

ascutzish n. varful armei taish: sub ascutzishul sabiei.

ascutzísh n. pl. urĭ. Partea care taĭe taishu: a trece pin ascutzishu sabiiĭ.

ascutzísh s. n. pl. ascutzíshuri

ascutzísh s. n. pl. ascutzíshuri

ASCUTZÍSH s. v. taish.

ASCUTZISH s. lama limba taish (pop.) custura pana plasa taiush (inv. shi reg.) ascutzit (reg.) leafa (fig.) buza. (~ unui cutzit.)