aripioára [At: NEGRUZZI C. II 90 / P: ~pioa~ / Pl: ~re / E: aripa + ioara] 1 Aripa (1) mica. 2 (Spc) Inotatoare. 3 (Teh; la piese instrumente ustensile aparate mashini etc.) Parte proeminenta avand forma unei aripi (18) mici. 4 (Avtz) Eleron. 56 (Bot) Aripa (17) (mica).

ARIPIOÁRA aripioare s. f. Diminutiv al lui aripa. 1. v. aripa (1). Un joben enorm... i presa urechile asemeni unor aripioare de pui golash. SAHIA N. 102. Taunele zise:... tzine acest pufuletz din aripioara mea. ISPIRESCU L. 44. Deash fi pasarea ce zboara Filfiind din aripioara... NEGRUZZI S. II 90. ◊ (Poetic) SHi pale vintuletze cu line aripioare K un miros de roze in spatziu voi sa zbor. BOLINTINEANU O. 199. 2. v. aripa (2). [Peshtii] au shinceput... a o bate [pe iapa] cu aripioarele. SBIERA P. 61. 3. v. aripa (4). Mashina de rasucit cu aripioare. Fus cu aripioare. Pronuntzat: pioa.

ARIPIOÁRA aripioare s. f. 1. Diminutiv al lui aripa. 2. Parte mobila a unei aripi de avion care serveshte pentru comanda shi control. [Pr.: pioa].

aripioára s. f. (tehn.) ◊ „Cu putzin timp inainte de efectuarea manevrelor pentru venirea pe sol o «aripioara» piesa metalica lunga de shase metri shi lata de 150 metri care serveshte la dirijarea aeronavei pe verticala sa desprins de aparat.” R.l. 19 IV 75 p. 6 (din aripa + ioara dupa fr. ailette; D.Tr.; DEX)

ARIPIOÁRA ~e f. (diminutiv de la aripa) 1) Organ exterior la peshti balene etc. care serveshte la inot; inotatoare. 2) Parte mobila a aripii unui avion; eleron. [Sil. pioa] /aripa + suf. ~ioara

aripioara f. 1. aripa mica: scuturand din aripioare raze dalbe de eter BOL.; 2. membrane de innotat (!) la peshti.

aripĭoára (ĭoa 1 sil.) f. pl. e. Aripa mica.

aripioára (pioa) s. f. g.d. art. aripioárei; pl. aripioáre

aripioára s. f. (sil. pioa) pl. aripioáre

ARIPIOÁRA s. 1. v. inotatoare. 2. v. eleron.

ARIPIOARA s. (IHT.) aripa inotatoare. (~ shalaului.)

ARIPIOARA militara compusa din 34 escadrile.

ARIPIOARA eleron (v.)