ARHEOPTÉRIX, arheoptericși, s. m. Pasăre fosilă care făcea trecerea de la reptile la păsări. [Pr.: -he-op-] – Din fr. archéoptéryx.

arheoptérix sn [At: DEX² / P: ~he-o- / E: fr archéoptéryx] Pasăre fosilă care a făcut trecerea de la reptile la păsări.

ARHEOPTÉRIX s. m. Pasăre fosilă care făcea trecerea de la reptile la păsări. [Pr.: -he-op-] – Din fr. archéoptéryx.

ARHEOPTÉRIX s. n.^[1] Pasăre fosilă care făcea trecerea de la reptile la păsări. [Pr.: -he-op-] – Din fr. archéoptéryx.

ARHEOPTÉRIX s.m. Cea mai veche pasăre fosilă, care datează din era mezozoică. [Pron. -he-op-, pl. -icși. / < fr. archéoptéryx].

ARHEOPTÉRIX s. m. cea mai veche pasăre fosilă, de mărimea unui porumbel, care prezintă caractere de reptilă. (< fr. archéoptéryx)

!arheoptérix (-he-op-te-/-o-pte-) s. m., pl. arheoptéricși

arheoptérix s. m. (sil. -he-o-; mf. -pte-), pl. arheoptéricși

ARHEO- (ARCHEO-) „vechi, primitiv, străvechi, arhaic, primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi, primitiv” > fr. archéo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- și archeo-. □ ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la viața marină, care apar în eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie₁), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, răspîndite în culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în arheologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază istoria societății omenești pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță din care se formează asterul și centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogamă vasculară fosilă din clasa ferigilor, caracteristică pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pasăre fosilă, prezentînd caractere de reptilă; ~zoic (v. -zoic), s. n., eră geologică în care au apărut primele organisme unicelulare.

ARHEOPTERIX (< fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + pteryx „pasăre”) subst. Cel mai vechi reprezentant al păsărilor, de talia unui porumbel (40 cm), descoperit în Jurasicul din Germania, cu caractere mixte, care relevă un număr mai mare de trăsături reptiliene decît aviene (Archaeopterix).