ARHEO (ARCHEO) „vechi primitiv stravechi arhaic primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi primitiv” > fr. archéo it. id. germ. archaeo > rom arheo shi archeo. □ ~astronomie (v. astro v. nomie) s. f. disciplina care studiaza datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. cete) s. n. pl. mamifere cetacee vechi adaptate la viatza marina care apar in eocenul inferior; ~etnologie (v. etno v. logie₁) s. f. paleontologie*; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante antropofile raspindite in culturile preistorice; ~grafie (v. grafie) s. f. 1. Disciplina care se ocupa cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in arheologie; ~logie (v. logie₁) s. f. shtiintza care studiaza istoria societatzii omeneshti pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasma (v. plasma) s. f. substantza din care se formeaza asterul shi centrozomii; ~pteris (v. pteris) s. m. criptogama vasculara fosila din clasa ferigilor caracteristica pentru devonianul superior; ~pterix (v. pterix) s. m. pasare fosila prezentind caractere de reptila; ~zoic (v. zoic) s. n. era geologica in care au aparut primele organisme unicelulare.