9 definiții pentru argintare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
argintare sf [At: PONI, F., 268 / V: (rar) ~tire, ~nțire / Pl: ~tări / E: arginta] Acoperire a unui obiect cu un strat de argint (1) Si: (rar) argintat2, (înv) argintuire, (înv) argintuit2 Cf aurire, poleire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁRE, argintări s. f. Acțiunea de a arginta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
argintire sf vz argintare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
argintáre s. f., g.-d. art. argintắrii; pl. argintắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
argintáre s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARGINTÁRE s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui vas metalic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARGINTARE s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui vas metalic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
argintare, argintărisubstantiv feminin
etimologie:
- arginta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.