ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii-închis, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.

arăriél sm [At: BRANDZA, FL. 370 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Limba mielului (Borago officinalis). 2 Planta erbacee Cynoglossum officinale din familia boraginaceelor, cu frunze verzi-albicioase și flori roșii-închise, rar albe, cu miros greu, care crește pe coline uscate, pe pământ calcaros Si: arățel (1), arățiel (1), atrățel (1), limba boului, limba câinelui, limba cucului, limba mielului, lipici, otrățel, otrățele, papucul doamnei, plescaiță roșie, plescăită roșie, poamele mâței.

ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.

ARĂRIÉL s. m. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin și cu flori roșii-închise (Cynoglossum officinale).

ARĂRIÉL m. reg. Plantă erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf și cu flori roșii-închise (rar albe), care răspândește un miros greu. /Orig. nec.

ariél s [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: ns cf arățel] (Bot; reg) Arăriel (2) (Cynoglossum).

arăriél s. m.

arăriél s. m.

ARĂRIÉL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-câinelui, plescaiță-roșie.

ARĂRIEL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-cîinelui, plescaiță-roșie.