8 definiții pentru apucare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APUCÁRE, apucări, s. f. Acțiunea de a (se) apuca. – V. apuca.
APUCÁRE, apucări, s. f. Acțiunea de a (se) apuca. – V. apuca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
apucare sf [At: CORESI, PS. 159 / Pl: ~cări / E: apuca] 1 Prindere. 2 (Înv; îs) -a armelor Pornirea unui război. 3 (Înv; pex; îas) Război. 4 (Înv) Răpire. 5 (Înv) Jaf. 6 (Înv) Uzurpare. 7 (Rar) Dedare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APUCÁRE, apucări, s. f. Acțiunea de a (se) apuca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APUCÁRE, apucări, s. f. Acțiunea de a (se) apuca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apucáre s. f., g.-d. art. apucắrii; pl. apucắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apucáre s. f., g.-d. art. apucării; pl. apucări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APUCÁRE s. 1. v. luare. 2. v. înhățare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APUCARE s. luare, prindere, prins. (~ vasului cu mîna.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apucare, apucărisubstantiv feminin
etimologie:
- apuca DEX '98 DEX '09