ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv).

anúnț sn [At: MAIORESCU, CR. I, 120 / V: (înv; după lat) -núnciu, -núnțiu / Pl: ~uri / E: fr annonce] 1 Înștiințare (tipărită, mai ales într-un jurnal) prin care se aduce ceva la cunoștința publicului Si: încunoștințare, vestire. 2-3 (Pex) Foaie volantă (sau spațiu dintr-un jurnal) cu anunțuri (1).

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv).

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare difuzată prin afișare sau tipărită în ziare, prin care se aduce ceva la cunoștința publicului; încunoștințare.

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce.

ANÚNȚ s.n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce].

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce)

ANÚNȚ ~uri n. Înștiințare, de obicei scrisă și expusă public, cuprinzând informații de interes general; aviz. /v. a anunța

*1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar.

anunciu n. înștiințare prin care se face cunoscut ceva publicului: foaie de anunciuri.

anúnț s. n., pl. anúnțuri

anúnț s. n., pl. anúnțuri

anunț

anunț, -țuri.

ANÚNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. v. comunicare.

ANUNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. aviz, comunicare, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă un ~.)

anúnț (anúnțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce. – Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță).