17 definiții pentru încunoștințare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.

ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.

încunoștințare sf [At: DA ms / Pl: ări / E: încunoștința] (Înv) 1 Aducere la cunoștință Si: comunicare, informare. 2 Avertisment. 3 Notificare.

ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; aducere la cunoștință, înștiințare, informare, comunicare. Încunoștințarea publicului prin afișe.Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. ♦ (Concretizat) Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. A primit o încunoștințare de la poștă.

ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.

ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.

încunoștința vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ez / E: în- + cunoștință] (Înv) A face cunoscut Si: a comunica, a vesti, (înv) a încunoaște.

înștiințare sf [At: (a. 1757) CR. II, 53/19 / Pl: ări / E: înștiința] 1 Știre. 2 Informație. 3 Anunț. 4 Încunoștințare. 5 (Ccr) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc. Si: adresă, notă.

ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a aduce la cunoștință, a înștiința, a comunica. Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amînă.

înștiințáre f. Acțiunea de a înștiința. Anunț, știre, informațiune. – Fals încunoștiințare.

înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încunoștințáre s. f., g.-d. art. încunoștințắrii; pl. încunoștințắri

încunoștințáre s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări

încunoștințá (a ~) vb., ind. prez. 3 încunoștințeáză

încunoștințá vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințéz, 3 sg. și pl. încunoștințeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUNOȘTINȚÁRE s. 1. v. informare. 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. comunicare.

ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. anunțare, informare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. (concr.) anunț, aviz, comunicare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă o ~.)

ÎNCUNOȘTINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)

ÎNCUNOȘTINȚA vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)

Intrare: încunoștințare
încunoștințare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încunoștințare
  • ‑ncunoștințare
  • încunoștințarea
  • ‑ncunoștințarea
plural
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințările
  • ‑ncunoștințările
genitiv-dativ singular
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințării
  • ‑ncunoștințării
plural
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințărilor
  • ‑ncunoștințărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încunoștințare, încunoștințărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încunoștințarea publicului prin afișe. DLRLC
    • format_quote Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. DLRLC
    • 1.1. concretizat Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A primit o încunoștințare de la poștă. DLRLC
etimologie:
  • vezi încunoștința DEX '98 DEX '09

încunoștința, încunoștințezverb

  • 1. A face cunoscut; a comunica ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amână. DLRLC
etimologie:
  • În + cunoștință DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.