angulár, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr angulaire, lat angularis] (Liv) Unghiular.

ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi.

ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis).

ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius].

ANGULÁR, -Ă adj. unghiular. (< fr. angulare, lat. angularis)

angular a. care are unul sau mai multe unghiuri; piatră angulară, cea pusă în colțul zidirii; fig. temelia unei clădiri sau fundamentul unei științe.

*angulár, -ă adj. (lat. angularis, d. ángulus, unghĭ). Care are unu saŭ maĭ multe unghĭurĭ). Peatră angulară, peatră fundamentală care face unghĭu unuĭ edificiŭ. Fig. Bază, fundament.

angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre

angulár adj. m., pl. angulári; f. sg. anguláră, pl. anguláre

angular.

ANGULÁR adj. v. unghiular.

ANGULAR adj. (MAT.) unghiular, (rar) angulos. (Figură ~.)

angular, (engl.= angular) aspect morfometric ce caracterizează granulele sedimentare clastice cu toată supr. colțuroasă (→ coeficient de rotunjime); caracterizează de obicei fragmentele „in situ” din grohotișuri și brecii sau unele dep. piroclastice provenite prin explozii vulcanice.