ANAERÓB A anaerobi e adj. (Despre organisme) Care este capabil sa traiasca intrun mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. Din fr. anaérobie.

anaerob ~a a [At: CADE / Pl: ~i ~e / V: (inv) ~iu ~ie / E: fr anaérobe] (D. microorganisme; ioc aerob) Care traieshte fara sa consume oxigenul din aerul atmosferic.

ANAERÓB A anaerobi e adj. (Despre organisme) Care este capabil sa traiasca intrun mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: nae] Dupa fr. anaérobie.

ANAERÓB A anaerobi e adj. (In opozitzie cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care traieshte shi se inmultzeshte fara aer oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefactzia se datoreshte in primul rind unor bacterii ana erobe care descompun materia organica. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce intrun mediu lipsit de aer. Fermentatzia alcoolica a glucidelor este un proces anaerob.

ANAERÓB A anaerobi e adj. (Despre microorganisme) Care traieshte shi se inmultzeshte fara aer; (despre procese biochimice) care se produce intrun mediu lipsit de aer. Dupa fr. anaérobie.

ANAERÓB A adj. (Despre microorganisme) Care traieshte lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce intrun mediu fara aer. [< fr. anaérobe cf. gr. a fara aer aer bios viatza].

ANAERÓB A adj. (despre organisme) capabil sa traiasca in absentza oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie)

ANAERÓB ~a (~i ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trai fara aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc intrun mediu fara aer. [Sil. anae] /<fr. anaérobe

anaerób (anae / ana) adj. m. pl. anaeróbi; f. anaeróba pl. anaeróbe

anaerób adj. (sil. ae; mf. an) → aerob

ANAERÓB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

ANAEROB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

Anaerob ≠ aerob